Te simți gol pe dinăuntru fără motiv? Un semnal pe care nu trebuie să-l ignori
Nu plângi și nu ești trist în mod vizibil. Mergi la muncă, răspunzi la mesaje și funcționezi cât se poate de normal, dar parcă lipsește ceva și ai un fel de amorțeală interioară, ca și cum lucrurile care înainte contau nu mai produc niciun efect în prezent.
Mâncarea preferată are același gust ca oricare alta, o veste bună nu generează nicio bucurie, ești prezent fizic, dar absent emoțional. Dacă recunoști asta, nu e oboseală acumulată și nu e o fază. Click aici pentru un test de screening care poate clarifica tot ce se întâmplă cu tine. Imaginea clasică a depresiei – cea cu multe lacrimi, o persoană scufundată nonstop într-un pat și incapacitatea totală de a funcționa – descrie o formă severă și vizibilă. Dar depresia are și un chip mai discret, pe care mulți îl trăiesc ani buni fără să îl recunoască. Persoanele care trăiesc cu tulburare depresivă majoră pot descrie sentimente de amorțeală, gol interior sau pierdere completă a motivației, interesului sau plăcerii, care durează ore, zile sau chiar săptămâni. Această stare, cunoscută sub numele de anhedonie, este un simptom central al depresiei pe care mulți nu îl cunosc, chiar și cei care l-au trăit, spun studiile de specialitate. Dar anhedonia nu este tristețe. Tristețea e un răspuns la pierdere sau dezamăgire și vine în valuri, nu e mereu constantă. Anhedonia este absența plăcerii în sine, o aplatizare în care nimic nu mai este simțit ca plăcut. Mâncarea ta preferată, timpul petrecut cu oamenii dragi, o realizare la serviciu, toate sunt procesate la același nivel, neutru.
Anhedonia nu este o stare de spirit care trece de la sine, aceasta are un substrat neurobiologic. Persoanele care trăiesc anhedonia raportează adesea o senzație de amorțeală sau aplatizare emoțională, descriind activitățile care le erau dragi ca lipsite de sens sau fade. Această aplatizare emoțională se extinde pe mai multe planuri. O persoană poate recunoaște intelectual că o bucată de muzică este frumoasă sau că o masă este delicioasă, dar să nu simtă niciun răspuns afectiv pozitiv corespunzător. La nivel biologic, pacienții cu depresie și anhedonie prezintă niveluri mai ridicate de factori inflamatori și funcție metabolică anormală. Cu alte cuvinte, ce trăiești poate fi o tulburare a sistemului de recompensă al creierului, un mecanism care în mod normal produce plăcere și motivație și care în depresie funcționează deficitar. Golul interior este simptomul cel mai greu de articulat și, tocmai de aceea, cel mai des minimizat. Dar tabloul depresiei include și altele care pot părea neconectate.
Oboseala care nu cedează la odihnă, dificultăți de concentrare care îți afectează performanța la muncă sau capacitatea de a urmări un film până la capăt, iritabilitate crescută față de nivelul tău de bază, nu tristețe, ci o sensibilitate la frustrare care înainte nu era acolo. Retragere socială progresivă, nu din cauza unui conflict, ci pur și simplu pentru că orice interacțiune pare să coste mai mult decât oferă. Modificări de somn, fie insomnie, fie somn excesiv care nu aduce odihnă. Depresia erodează performanța la muncă în moduri în care tristețea naturală nu o face. Pierzi satisfacția care venea odată din finalizarea proiectelor. Sarcinile care anterior aveau sens acum par goale. Promovările și realizările nu mai generează niciun sentiment de împlinire. Dacă starea descrisă persistă de mai mult de două săptămâni și îți afectează calitatea vieții, atunci este momentul să discuți cu un specialist. Nu trebuie să aștepți să nu mai poți funcționa deloc.
Foto: Pexels
